Studenţi de ispravă, nu altceva

Filmuleţul ăsta a fost făcut anul trecut prin toamnă-iarnă, de o grupă foarte faină de studenţi (printre care mă număr şi eu hehe), pentru o materie care se numeşte Producţie Video (cea mai faină din toate câte-au fost la masterul MCA - pentru că de fiecare dată atmosfera a fost una destinsă, iar sarcina noastră principală era să fim cât mai creativi), coordonaţi fiind de Alexandru Condurache, de care mie mi-a plăcut pentru că venea cu mai multe idei decât noi toţi la un loc.
Îmi pare rău că nu m-am gândit să postez filmuleţul mai devreme, deşi, dacă stau bine să mă gândesc, anul trecut, din păcate, nu aveam încă un blog.

Campanie Anti-Nepăsare

Bust

Săptămâna trecută m-am apucat să pictez nişte stele căzătoare pentru că m-a inspirat o imagine pe care-am găsit-o într-o carte despre istoria universului. Pe lângă asta, era şi o temă la care trebuia să ne gândim în vacanţă. Dar, pe cât de faină era imaginea de la care am pornit, pe atât de nasol ieşea ea pe pânză. Aşa că am decis să fac o pauză, până-mi fac puţină ordine în gânduri. Azi am pus iarăşi mâna pe pensulă şiiii a ieşit ce vedeţi în imaginea de mai jos. I know, totally unrelated (no falling stars, no nothing):))) Da` ce să-i faci! Că nu mereu se potriveşte socoteala de-acasă cu aia..din târg(?).Şi mi-am zis: repede pe blog cu ea, până începe să nu-mi mai placă :)) (sunt cel mai afurisit critic al meu, but that's a good thing I guess).

Ce-ţi e şi cu aşteptările astea

Hai să ne dăm cu părerea şi despre filmele uşurele, care n-o să apuce să vadă nicicând un Oscar, că m-am săturat să aud din toate părţile de Inception, CHIAR dacă mi-a plăcut, deşi n-am găsit că are cea mai originală idee, iar vocea piţigăiată, de adolescent, a lui Leonardo DiCaprio a stricat puţin din veridicitatea personajului său. Şi! Şi! O mică paranteză: The Sorcerer's Apprentice mi s-a părut chiar mişto (ce-i drept, fără prea multă substanţă, dar cu nişte efecte speciale de excepţie); a fost, din păcate, prea puţin băgat în seamă, eclipsat fiind de Inception şi de Salt, care Salt s-a dovedit a fi o porcărie monumentală. Care este.

Trecând mai departe, Get Him to the Greek e un film pe care am aşteptat multă vreme să-l văd, în mare pentru că unul din personajele principale e interpretat de Russell Brand şi mai apare pe-acolo şi Jonah Hill (de care mi-a plăcut mie mult în Superbad). Dar, aşa cum se întâmplă uneori cu lucrurile în care-ţi pui mare nădejde şi care, pe deasupra, se mai şi lasă aşteptate, am rămas puţin dezamăgită. Şi zău că mă aşteptam la o comedie care să mă dea pe spate. Dar, în afară de un scurt moment în care Russell Brand face un fel de stand-up comedy (şi se pricepe omul să ţină discursuri haioase, nu zic), undeva pe la finalul filmului, şi câteva scene izolate care m-au făcut să zâmbesc mai mult pentru că e el caraghios şi nu rezist eu la accentul ăla britanic al lui, filmul a cam lăsat de dorit. Nu înţeleg de ce pe imdb are nota 7,1; eu una nu i-aş da mai mult de 4.
Cu toate astea, rămâne unul din personajele mele preferate, pentru că el, în sine, E UN PERSONAJ. And, even if he did not deliver as expected in his last movie, I still like him :D.(Yeah, I still like you dude, don't you worry).

E bine şi-aşa

Stau uneori şi mă gândesc la tot felul de lucruri pe care nu mi le pot explica şi pe care le întorc pe toate feţele doar doar oi reuşi să le dau de capăt. Şi cumva totul în jurul meu îşi pierde din contur; odată cu mine.
Apoi deschid televizorul (lucru pe care-l fac din an în paşti) pe Animal Planet :)) şi dau de o înregistrare asemănătoare (wish I found that particular one, cause it was much more compelling; but this will have to do I guess):

The wolf eel:



Şi îmi zic: why ask questions without an answer and not just simply enjoy the amazingness of life; as it is.

PS: that`s probably one of the scariest, ugliest looking fish I've ever seen; and yet! look at it acting like a playful puppy :))

Hugo Boss, Ryan Reynolds, Massive Attack

Piesa asta de la Massive Attack e genială. Ryan Reynolds şi Massive Attack sunt o combinaţie destul de bunicică, zic. Totuşi, ce mi-a atras atenţia la spotul Hugo Boss a fost muzica şi abia apoi scenariul - cu tot cu personaj(e) ;)).



Şi spotul:



Vă salut!