Paris, la plus belle ville du monde!

Mi-a luat mai bine de-o lună să scriu despre mica mea escapadă în Franţa. Ştiu că mai potrivit ar fi fost să postez imediat după ce m-am întors, când informaţia era încă proaspătă, dar, entuziasmată şi zăpăcită cum eram, aş fi copleşit postarea cu tot felul de amănunte mai mult sau mai puţin interesante.
Drumul de la aeroportul Beauvais până în Paris a fost groaznic. Făcusem febră de la aerul condiţionat din Băneasa şi n-am putut să mă bucur pe deplin de momentele acelea. În plus, pe la jumatea drumului, sub privirile dezorientate ale vecinilor mei de autobuz, mi-am scos tacticoasă folia aceea transparentă în care până atunci îmi depozitasem biletele şi cine mai ştie ce hârtiuţe şi am ţinut-o în dreptul gurii (ce să vă mai povestesc, îmi venise un rău de numa` numa`)până în momentul în care, victorioasă, am coborât şi am răsuflat aer proaspăt de Paris! :))
(Şi eu care credeam că o să scriu o povestioară scurtă, scurtă)
Cum vă ziceam, am coborât din autobuz în Porte Maillot, undeva la marginea oraşului. O zona frumoasă, cu clădiri noi, curată, ce sa mai! nu ca periferiile de la noi. Cam pustie, totuşi. M-am învârtit pe acolo împreună cu Anda o groază până am găsit staţia de metrou care, am constatat mai târziu, când începusem deja să ne obişnuim cu locurile, nu era decât la vreo 2 metri distanţă de locul în care ne lăsase autobuzul. Noi am ocolit o mulţime. De! La ora aia târzie stăteam cam prost cu orientarea în spaţiu.
Am luat, aşadar, metroul către Blanche. Blanche e staţia situată chiar lângă Moulin Rouge. Primul gând pe care l-am avut când am ieşit din metrou în stradă, a fost că mă aflu într-o poveste. Părea atât de ireal totul. Marea de oameni, străduţele pietruite pline de artişti, de tineri cu chitare, de vată de zahăr, de cafenele îmbietoare, Moulin Rouge, care lumina obraznic Boulevard de Clichy, clădirile acelea frumoase şi la langue de l'amour (căreia nu degeaba i se spune aşa :D), care răsuna peste tot, m-au făcut să mă pierd pentru câteva momente.
Următoarele 3 zile, însă, au fost cam dificile pentru mine. Mi-a fost rău de dimineaţă până seara. I blame Băneasa Airport, cu maşinăriile acelea de fabricat tornade, cărora le zic ei aer condiţionat. Cu toate astea, am reuşit să vizitez toate obiectivele mai importante şi să mă şi plimb în voie prin oraş. Am ratat numai Versailles-ul şi Orseille-ul. Nu-i nimic! Data viitoare nu mai scăpaţi.
În ultimele două zile am reuşit şi eu să mă bucur aşa cum trebuie de mica noastră excursie. Alături de zona în care am stat (Montmarte, pe o străduţă vecină cu Rue Lepic, unde a locuit o vreme Van Gogh :D:D:D)Turnul Eiffel şi Louvre-ul sunt locurile mele preferate. Dacă vizitaţi Parisul, MUSAI trebuie văzute seara. It's a visual orgasm, nu altceva. După ce am văzut New York, nu credeam că există un oraş mai frumos, dar, deşi NY are farmecul lui, Parisul îl întrece de departe. E un oraş elegant. Cred că e cel mai potrivit cuvânt care să descrie Parisul. Atenţie la detalii, artă, libertate, deschidere, bun gust - asta-mi trece prin minte când mă gândesc la el. Lumea e politicoasă acolo (cu o singură excepţie: o tipă pe care-am întrebat-o unde e nu ştiu ce străduţă şi care m-a tras de mânecă după ea ca să mi-o arate; I did not like that), nu e la fel de încrâncenată ca aici. E o diferenţă în atitudine, în educaţie. Abia aştept să mă întorc! :D
Mai sunt o groază de lucruri pe care aş vrea să le povestesc, dar sunt frânta de oboseală, aşa că am să închei cu câteva poze (even though pictures just don't do it justice) şi cu făgădunţa solemnă că o sa reiau cândva povestioara (că mai e de povestit..oho!)